Liceu militar versus liceu civil

Nu cu mult timp în urmă, fiul meu a intrat – cu o medie frumoasă – la unul dintre cele trei licee de top din România. Este vorba despre Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza (jud. Prahova). Şi mai sunt încă două astfel de instituţii militare de învăţământ în ţara noastră: „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (jud. Alba) şi „Ştefan Cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (jud. Suceava). Toate trei poartă titlul de „Şcoală Europeană”. În plus, „cantemiriştii” mai au un atu: învaţă la cel mai bun liceu din România. Este vorba despre o „evaluare instituţională realizată de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (A.R.A.C.I.P.) asupra stării calităţii sistemului de învăţământ preuniversitar din România” publicată în septembrie 2012. Ce-i îndeamnă pe absolvenţii de şcoli gimnaziale să se îndrepte spre un astfel de liceu? Am ascultat ce vorbeau tinerii şi părinţii la ce se prezentau la probele eliminatorii şi la ierarhizarea computerizată finală. Şi nu numai pe ei. Un loc de muncă stabil şi cu un salariu decent – după absolvirea unei instituţii de învăţământ militare postliceale - este un prim motiv pentru care adolescenţii aleg să poarte haina militară pe viaţă. Nu trebuie să uităm în ce conjunctură economică se află întreaga lume, deci şi ţara noastră. Care sunt şansele ca un absolvent de liceu civil să-şi găsească rapid un loc de muncă? Sau chiar un absolvent de facultate civilă? Apoi, este şi un sentiment de mândrie că pot fi de folos ţării. Şi nici nu se gândesc să părăsească definitiv patria cum vor unii absolvenţi de licee civile ce au fost admişi la universităţi de renume din străinătate. Mulţi candidaţi îi vedeau – când au venit la probele eliminatorii – pe elevii militari „cantemirişti” purtând ţanţoşi uniforma albastră. Şi jinduiau, în gândul lor, să aibă şansa ca să fie în această postură nu peste mult timp. Mai mult decât atât, tinerii din gimnaziu - care sunt serioşi şi învaţă bine - sunt speriaţi de debandada din liceele civile. Unii elevi şi dascăli sunt loviţi sau jigniţi. Acolo sună telefoanele mobile în timpul orelor. La un liceu militar este interzis să intri cu mobilul (chiar închis) la orele de clasă, la orele obligatorii de studiu sau la orele de pregătire fizică ori cu specific militar. Există anumite perioade de timp de pe parcursul unei zile (chiar de week-end) în care un elev-militar are acces la telefonul portabil. Elevilor militari nu le este permis accesul în unitate cu droguri, alcool, arme de orice fel (evident cele nemilitare) etc. Se ştie că în instituţiile de învăţământ civile apar astfel de probleme. Dar asta, pentru că acolo regimul de control nu este strict cum este într-o instituţie liceală militară. Încălcarea unor dispoziţii decise de comandantul liceului poate avea ca efect mai multe sancţiuni, pornind de la o simplă observaţie individuală şi până la exmatricularea elevului. În primele şase luni de la începerea cursurilor clasei a IX-a „se alege bobul de neghină”. Şi asta, mai ales că – la un liceu militar – disciplina, controlul şi autocontrolul sunt puse pe primul plan atât în timpul prezenţei la liceu, cât şi pe perioada învoirilor, permisiilor sau vacanţelor şcolare. Cum se menţine disciplina la un liceu militar? Extragem din Regulamentul liceului din Breaza: „elevii sunt eliminaţi din colegiu dacă au comis una din următoarele fapte: furt dovedit; părăsirea repetată a colegiului fără aprobare; consum excesiv sau repetat de alcool în colegiu; deţinerea, consumul sau comercializarea de droguri; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor; lovirea cu intenţie a colegului şi producerea de vătămări corporale”. Atenţie! Exmatricularea din motive imputabile tinerilor – după discutarea faptelor elevilor în consiliul de administraţie al liceului militar – aduce după sine şi plata cheltuielilor de şcolarizare. Suma totală poate ajunge undeva la circa 10.000 EURO. Oricum, fetele sunt mai serioase şi mai ambiţioase decât băieţii. Ultimii mai renunţă la uniforma de licean la un colegiu militar, dar – în ultimii 10 ani – nicio fată nu „a bătut clopotul” înainte de bacalaureat spunând că renunţă la cariera militară. Un vechi absolvent al liceului sucevean spunea recent că „în aceste licee încă se face carte”. Şi are dreptate. Cifrele de promovabilitate de 100% de la Bacalaureat la toate cele trei licee militare demonstrează asta cu prisosinţă. La fel şi multele note de 10 luate de elevii militari la diversele materii de examen. La „Dimitrie Cantemir”, media finală pe colegiu a fost 8,53, iar la „Mihai Viteazul” 8,14. La „Ştefan Cel Mare” s-a înregistrat tot o medie de peste 8,00. În antiteză, la multe licee civile din România nu s-a înregistrat anul acesta (şi nici în alţi ani) niciun absolvent cu Bacalaureatul luat. La fiecare dintre cele trei licee militare există câte un program coerent de pregătire. Se pune – în principal - accentul pe testări periodice pentru verificarea cunoştinţelor elevilor. Şi, mai presus de toate, este lista foarte lungă de diplome, medalii şi cupe câştigate de elevii militari – din toate cele trei colegii – la concursurile civile şcolare, sportive şi militare interne şi internaţionale. Nu trebuie uitate nici deplasările în străinătate prin proiecte europene de tip „Comenius”. Mai mult, absolvenţii intră toţi la şcolile de ofiţeri sau subofiţeri din România unde susţin examen de admitere. Sunt obligaţi să se înscrie la astfel de instituţii de învăţământ. Sunt puţine cazuri excepţionale, dar absolvenţii de facultăţi civile revin „în marea familie a Armatei” după finalizarea studiilor alese. Unii sunt admişi la instituţii militare universitare de prestigiu din străinătate. În fiecare an, la aceste licee sunt puse la dispoziţia candidaţilor câte 100 de locuri pentru băieţi şi 20 de locuri pentru fete. În total, 360 de locuri. Dar lupta este strânsă. Trebuie ca un candidat să înveţe foarte bine şi să aibă permanent o atitudine sportivă. De asemenea, şi note de 10 la „Purtare” în clasele V-VIII. O să vă arăt care sunt probele pe care trebuie să treacă un candidat la un liceu militar. În primul rând, acesta trebuie să se prezinte – însoţit de un părinte/tutore legal– la Biroul de Informare şi Recrutare (B.I.R.) Zonal (de judeţ sau de sector pentru Bucureşti). Acolo îi va fi completată o fişă de cunoaştere, o fişă de înscriere şi va aduce o serie de acte pentru dosar (copie legalizată certificat naştere, copii xerox buletin/carte de identitate elev şi părinţi/tutori legali). Anual, se înscriu la B.I.R.-uri - pentru fiecare dintre cele trei licee militare - circa 300 de fete şi cam 600 de băieţi. Apoi tânărul va fi trimis la o policlinică militară pentru o verificare completă a stării de sănătate (durează 1-2 zile). Înainte de fiecare fiecare testare, candidatul trebuie să fie calm şi, mai ales, respectuos, dar şi atent la ceea ce i se comunică. Aceasta este proba „de foc” nr. 1. În cazul în care candidatul a trecut această primă probă eliminatorie, urmează cea de-a doua, aceasta fiind mai complexă. Un angajat al B.I.R. îi va comunica data şi ora la care trebuie să fie prezent la unul dintre Centrele Zonale de Selecţie şi Orientare (C.Z.S.O.) din Alba Iulia, Breaza şi Câmpulung Moldovenesc. Acolo trebuie să se prezinte cu un act de identitate. La C.Z.S.O. va susţine – într-o singură zi (băieţii fiind separaţi de fete) - câteva probe, fiecare fiind eliminatorie: un test de personalitate (grilă), un test de inteligenţă (grilă), un prim interviu. Dacă acel candidat a trecut de primele trei testări, intră la următoarele: un traseu utilitar-aplicativ (probă sportivă), testul de 1.000 de metri rezistenţă (probă sportivă), al doilea interviu (dacă este cazul). Este important de spus că – alături de examinatori – lângă fiecare cronometru stau câte doi candidaţi aleşi arbitrar dintre toţi tinerii. Ei realizează o verificare a corectitudinii datelor apărute pe cronometru şi înscrierea lor în tabelele specifice. Astfel, candidaţii se verifică unii pe ceilalţi şi există o examinare corectă. Sunt, în fiecare judeţ/Municipiul Bucureşti câţiva profesori civili de educaţie fizică şi sport care pregătesc candidaţi pentru testele sportive susţinute la licee militare, facultăţi militare (nu numai ale M.Ap.N.) sau alte şcoli cu specific militar (nu numai ale M.Ap.N.). Datele lor de contact pot fi găsite pe Internet. Pregătirea trebuie să înceapă minimum de la începutul clasei a VIII-a. Probele sportive, deşi aparent nu sunt de un nivel ridicat, trebuie tratate cu seriozitate. Următoarea probă de foc este un test de cunoştinţe şcolare (ce se susţine într-o altă zi chiar la liceul militar unde s-a înscris candidatul). Taxa de înscriere la această probă este de 10 RON (în mai 2013), candidatul trebuie să aducă la liceu un act de identitate şi o adeverinţă de la şcoala gimnazială prin care demonstrează că este elev al acelei unităţi şcolare. Este vorba despre un examen de trei ore ce conţine 10 probleme de matematică şi 8 de limba şi literatura română. Corectitudinea corectării - realizată de profesorul-corector - este dată şi de câte doi observatori aleşi arbitrar dintre ceilalţi candidaţi. Fiecare grupă de doi verifică dacă există o corectitudine a corectării testului doar al celui de-al treilea candidat. Acesta din urmă va verifica alt candidat împreună cu un alt competitor. Testul grilă este eliminatoriu, doar concurenţii care au luat cel puţin nota 6.00 sunt admişi pentru următoarea fază a admiterii. Mai clar, o citez pe aceasta de pe site-ul C.M.L. „Dimitrie Cantemir”: „Etapa a doua va avea loc în data de (...), atunci când are loc ierarhizarea candidaţilor în ordinea strict descrescătoare a mediilor finale de admitere. Media finală de admitere se calculează astfel: MFA=(MA+NT): 2 unde: MFA = media finală de admitere; MA = media de admitere, calculată conform Metodologiei de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal de stat, ca medie aritmetică între media generală la Evaluarea Naţională şi media generală de absolvire a claselor V-VIII; NT = nota de la testul tip grilă de verificare a cunoştinţelor la disciplinele Limba şi literatura română şi Matematică”. Candidaţii aduc la liceu – în ziua fixată şi comunicată fiecărui candidat admis la ierarhizare - fişa de înscriere, foaia matricolă şi adeverinţa cu media finală la „Purtare” în clasele V-VIII, toate acestea fiind eliberate de şcoala gimnazială de provenienţă. La „Dimitrie Cantemir”, în iulie 2013, „la finele celei de-a doua etape, după calcularea mediilor finale de admitere, în fruntea listei se regăsesc, cu media de admitere 10, trei fete. Astfel, la fete cea mai mare medie de admitere a fost 10.00, iar ultima medie a fost 9,60; iar la băieţi cea mai mare medie a fost 9,96, cea mai mică medie fiind 8,72”. La “Mihai Viteazul”, cea mai mare medie, la fete, a fost 9,86 şi cea mai mică 9,05, iar la băieţi cea mai mare medie a fost 9,87 şi cea mai mică 8,07. La “Ştefan Cel Mare”, băieţii au intrat cu medii cuprinse între 8,73 şi 9,98, iar fetele cu medii cuprinse între 9,72 şi 9,97. Important este de spus că profilul unui liceu militar este complex: cel real (matematică, fizică, informatică) şi unul sportiv. Înviorarea de dimineaţă (făcută după deşteptarea cu goarnă) de la ora 06.00, se execută indiferent de vreme. În plus faţă de disciplina strictă şi ţinuta corect militară, cerinţele mari la învăţătură şi educaţie sportivă sau militară, candidaţii trebuie să ştie că elevii militari au cazarea (obligatorie 24 de ore din 24), masa (4 pe zi), echipament, rechizite, asistenţă medicală, o bibliotecă vastă etc. asigurate de instituţia liceală de învăţământ. Profesorii de serviciu îi îndrumă (meditează) gratuit pe elevii care au nelămuriri. Mai mult, se organizează diverse excursii la muzee, instituţii militare etc. Se poate pleca în învoiri sau permisii, în principal în funcţie de notele (mari) obţinute la orele şcolare. Se organizează în liceu cercuri de “Teatru”, “Dans Sportiv”, “Folcloric”, “Muzical”, “Umoristic”, grupe de “Autoapărare” etc. Şi – cum spunea acelaşi vechi absolvent de liceu militar sucevean – “părinţii trebuie să se înveţe cu ideea că acel copil de clasa a IX-a nu mai este acasă, lângă ei. Vor vedea schimbarea lui la Sărbătorile de Iarnă, când băiatul sau fata lor va veni în prima vacanţă”. Sigur, schimbările le pot distinge (rudele şi prietenii) şi până la vacanţa de Crăciun, când elevul militar va veni în permisii. Un elev militar, ce acum a absolvit, îmi spunea anul trecut “bobocul se va maturiza repede”. Evident că, în actuala conjunctură militară internaţională, când prezenţa Armatei Române cu trupe în diverse teatre de operaţiuni a devenit o obişnuinţă, a fi subofiţer sau ofiţer nu este o chestiune care poate fi tratată ca o glumă. Se poate muri sau militarul poate fi rănit uşor sau grav. Totuşi, ţinând cont de faptul că sunt mulţi ostaşi care cer în mod voluntar să plece în misiuni internaţionale (pentru bani, pentru glorie, pentru o notă bună la dosarul de cadre în vederea unei posibile avansări), nu este neapărat necesar ca un tânăr să plece obligat într-un teatru de operaţiuni. Totuşi, dacă este un bun specialist pe domeniul militar ales, poate să primească un astfel de ordin de deplasare. Informaţii exacte puteţi găsi pe următoarele site-uri: http://www.mapn.ro/recrutare/info2.php http://dmru.mapn.ro/ http://www.cantemircml.ro http://www.colmil-mv.ro/ http://www.colmil_sm.forter.ro/

Roşia Montană, Minerit cu sau fără cianuri versus dezvoltare durabilă prin eco-agro-turism

De mai mult timp, autorităţile române de la nivel central şi local – indiferent de culoarea politică – au „oferit” locuitorilor din Roşia Montană o soluţie posibilă de a avea un trai decent prin reluarea activităţii de minerit în zonă. În general, ştiind că românii – în marea lor majoritate – sunt împotriva reluării acestei activităţi acolo – politicienii aflaţi în opoziţie s-au declarat contra exploatării aurului din comuna aflată în judeţul Alba. Şi asta, în aşteptarea unor alegeri (locale sau generale). Dar, cum ajung la putere, oamenii politici schimbă macazul. Victor Ponta a afirmat joi (6 octombrie 2011) – când era încă în opoziţie – că Proiectul Minier „Roşia Montană” „va fi în continuare blocat, pentru că nu toţi politicienii pot fi cumpăraţi, aşa cum e cumpărat preşedintele Traian Băsescu, cum sunt cumpăraţi alţii din toate partidele" (Evenimentul zilei, vineri - 7 octombrie 2011). Co-preşedintele Uniunii Social-Liberale (U.S.L.) se afla atunci la lansarea „Viziunii U.S.L. pentru mediu”. Actualul prim-ministru este în funcţie din 7 mai 2012. De atunci şi până acum a condus guvernele „Ponta nr. 1” şi „Ponta nr. 2”. Şi poziţia lui Victor Ponta faţă de exploatarea auriferă din Ţara Moţilor s-a schimbat. De, acum este premier. Are în mână „Puterea”. Sigur, există nuanţe ale declaraţiilor de acum faţă de declaraţiile din 2011. Hotnews.ro a publicat joi, 11 iulie 2013, un articol ce avea ca temă centrală o nouă poziţie a premierului vis-a-vis de investiţiile în cauză: „trebuie deblocat şi continuat proiectul Roşia Montană. Evident, cu respectarea cerinţelor de mediu”. „ Potrivit premierului, la începutul sesiunii parlamentare va fi finalizat proiectul de lege privind Roşia Montană”, spune ziarista Claudia Pîrvoiu în Hotnews.ro. În afară de „noile standarde de mediu”, Planul de Investiţii prevede „protejarea patrimoniului şi creşterea beneficiului statului român la 78% din ceea ce generează proiectul” – se arată într-un alt mijloc de informare. Deci miliardarii lumii (George Soros, John Paulson, Thomas Kaplan şi Beny Steinmetz) - implicaţi la nivel mondial (în special) în afaceri cu aur, diamante şi argint - au pus ochii pe aurul din Ţara Moţilor şi au şanse să investească doar 2,1 miliarde de dolari şi să câştige circa 7 (în total). Toţi au, prin diverse companii, acţiuni la „Gabriel Resources” (G.R.), care controlează „Roşia Montană Gold Corporation” (R.M.G.C). G.R. deţine la R.M.G.C. 80,46% din acţiuni, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” S.A. Deva (companie minieră aflată sub control de stat) avea în proprietate 19,31% din acţiuni, restul de 0,23% fiind acţionari minoritari. „Minvest” S.A. Deva a fost divizată recent, una din companii purtând numele de „Minvest Roşia Montană” S.A. Aceasta a preluat cele 19,31% din acţiuni ce le are Statul Român la R.M.G.C. „Minvest Roşia Montană” S.A. este în curtea Partidului Social Democrat (P.S.D.), angajaţii de acolo funcţionând în subordinea conf. univ. dr. Dan Şova. Acesta este un membru marcant al P.S.D şi actual ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine. Al doilea co-preşedinte U.S.L şi preşedinte al Senatului României, George Crin Laurenţiu Antonescu, spunea recent – în legătură cu Roşia Montană - că „exploatarea va trebui integrată într-o strategie naţională”. Acesta s-a referit şi la „nevoia foarte serioasă pentru oamenii din acest judeţ (Alba – n.a.), ca şi din întreaga ţară, de locuri de muncă, de dezvoltare, de industrie". Preşedintele Partidului Naţional Liberal a marşat pe nevoia (legitimă, de altfel) a unor persoane de a avea un loc de muncă. Bun, dar de ce neapărat minerit şi nu eco-agro-turism? De ce să distrugem mediul ca să primească România 19 miliarde de dolari (dacă-i va primi pe toţi Statul Român şi nu vor fi vărsaţi cei mai mulţi în conturile secrete ale unor politicieni) şi nu se dă voie la acesarea de fonduri europene pentru mici afaceri de familie ce au la bază dezvoltarea durabilă? Răspunsul clar se regăseşte în a doua parte a parantezei din întrebarea numărul doi. Doar 19% la nivel de ţară este rata de absorbţie a fondurilor europene. Legislaţia în domeniu este stufoasă, prea stufoasă pentru un mic investitor din Roşia Montană sau din altă zonă românească. Trebuie să completeze un tom de acte, de multe ori micul investitor fiind o persoană cu VIII-XII clase. El are o bucată de pământ pe care îşi poate construi o pensiune turistică, o mică fermă etc. Dar zona are nevoie de infrastructură. Şi „băieţii deştepţi” de la nivel central şi local nu sunt interesaţi ca aria aceea să aibă o infrastructură de un nivel ridicat. Ce aflăm de pe site-ul Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: „viitoarea politică de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013 se va concentra pe trei domenii, în conformitate cu cele trei axe tematice stabilite în noua reglementare privind dezvoltarea rurală: îmbunatăţirea competitivităţii pentru agricultură şi păduri; mediu şi peisaj rural; îmbunătăţirea calităţii vieţii şi diversificarea economiei rurale. O a patra axă, numită , bazată pe experienţa dată de iniţiativele comunitare , deschide noi posibilităţi pentru abordările locale ale problematicii dezvoltării rurale. Noua perioadă de programare oferă o posibilitate unică de a reorienta sprijinul dinspre finanţarea dezvoltării rurale la creştere, locuri de muncă şi sustenabilitate. Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde vor fi alocate prin Fondurile Structurale în cadrul obiectivului „Convergenţă”, 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde vor fi alocate Obiectivului „Cooperare Teritoriala Europeană”. Fraze stufoase. Oricum, ştim că nu toţi banii sunt alocaţi pentru zona agrară a României, ci doar o parte. Bun, suntem în 2013 şi ne întrebăm legitim „unde-s banii ăştia şi de ce nu au fost folosiţi (într-o măsură mai mare sau mai mică) pentru crearea de noi locuri de muncă în acea comună din Ţara Moţilor sau în cele adiacente?”. De ce privesc politicienii exploatarea auriferă ca o ultimă soluţie pentru redresarea economică a zonei, când măsurile de relansare economică se pot concretiza prin realizarea (în practică) de proiecte de infrastructură ce pot constitui baza unor mici afaceri de familie? Nu poţi construi o afacere în eco-agro-turism sau adiacentă dacă ai căi de acces puse la punct de daci sau romani şi modernizate (la un moment dat) doar în epoca de tristă amintire. Avem la dispoziţie bani europeni, dar nu-i folosim. Ne batem joc de viitorul zonei, dar şi de trecutul ei. Şi al nostru, al întregii Românii. Aceasta este linia politică actuală. Valorile naţionale nu mai contează. Acolo, „mineritul excesiv durează de peste 2.000 de ani”. Şi, totuşi, ce poate vedea un turist în Roşia Montană: un Muzeu al Mineritului, Cetatea Alburnus Maior, casele vechi (monumente de arhitectură populară), Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, Piatra Corbului, Piatra Despicată, Dealul Cetăţii, şteampurile, tăurile. Şi încă mai poţi asculta acolo poveştile bătrânilor despre morojniţe şi vâlve. Proiectul minier va distruge toate acestea. Dar şi micile afaceri eco-agro-turistice din comunele adiacente. Doar miliardarii lumii vor fi şi mai bogaţi: 8 milioane de uncii de aur şi 1.600 de tone de argint vor pleca la export. „Studiile făcute arată că - la o tonă de minereu excavat - se va obţine în jur de 1-1,5 grame de aur şi 7,5 grame de argint”, aflăm din presă. Un gram de aur este cotat zile acestea la 1.288,70 dolari/uncie (28-35 grame), iar argintul are o cotaţie de 0,6467 dolari/gram. Şi noi, aproape toţi românii, vom fi şi mai săraci. În bani, în natură, în istorie. Pierdem tot. Câştigă doar unii. Trădători de ţară cu conturi grase prin străinătăţuri.