Mânăstirea Snagov

Mănăstirea Snagov este un important monument istoric şi de artă feudală din Ţara Românească, care se găseşte pe pe insula situată în partea nordică a lacului Snagov, din apropierea localităţii Snagov. Mănăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408. A fost refăcută de mai multe ori de alţi domnitorii, printre care se pot menţiona Vlad Ţepeş şi Mircea Ciobanu.

Mormântul lui Vlad Ţepeş

Se pare că mănăstirea ar fi devenit faimoasă după presupusa înmormântare a lui Vlad Ţepeş în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad Ţepeş, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476, care îi susţinuseră pe Dăneşti în obţinerea tronului Valahiei, călugării mânăstirii i-ar fi găsit şi ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi înmormântat creştineşte după "limpezirea apelor". Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns şi fără nici un fast din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Dăneştilor.

Ipoteza a fost desigur cercetată, dar adevărul nu poate fi încă stabilit cu precizie. Mormântul găsit în pronaosul uneia dintre biserici, care avea piatra funerară de acoperire îndepărtată, conţinea în sicriul său putrezit osemintele unui bărbat îmbrăcat în straie scumpe.

Istoricii însă infirmă ipoteza Snagovului şi afirmă cu probe cocludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria sa de la Comana. Falsa legătură dintre Ţepeş şi Snagov nu are nici un temei, în opinia reputatului medievist Constantin Rezachevici.

Lăcaş de cultură şi artă

Mânăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar şi de cultură, întrucât domnitorul Constantin Brâncoveanu a înfiinţat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alţii, tipografia l-a avut în fruntea sa pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit - pentru prima dată cu litere mobile - primele cărţi în limba română cu caractere latine. Astfel, întăia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost "Orânduiala slujbei lui Constantin şi Elena". Printre altele, Mânăstirea Snagov a adăpostit valori materiale şi culturale deosebite, funcţionând simultan şi ca un muzeu şi ca o bancă. Mânăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular şi "bănie". Deloc surprinzător, unii domnitori au folosit aşezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu şi ascunziş, dar şi ca loc de temniţă şi supliciu.

Poziţie strategică

Datorită poziţie sale strategice remarcabile - fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei - Mânăstirea Snagov a funcţionat adeseori ca loc de refugiu şi surghiun. Spre exemplu, după înăbuşirea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, capii revoluţiei în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mânăstirea Snagov.

Podul construit din bârne de stejar, care lega insula de ţărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluţiei din 1821, nemaifiind niciodată refăcut in forma iniţială.

Totuşi, turiştii pot ajunge la insulă pe o pasarelă pietonală care a fost construită recent. Una din problemele cu care se confruntă turiştii este lipsa indicatoarelor. Din DN1, nu sunt multe indicatoare şi există pericolul să nu ajungeţi la destinaţie. Recomand sa aveţi un GPS.