Pagina mea de facebook:

https://www.facebook.com/DragosMariusChiriac

Carti scrise de mine:

Volumele scrise de mine pot fi achizitionate urmand si link-urile de mai jos:

Aventurile lui Mike, micul Pingu’ „Emperor”
http://book-land.ro/Aventurile%20lui%20Mike,%20micul%20Pingu%E2%80%99%20%E2%80%9EEmperor%E2%80%9D?filter_name=Aventurile+lui

Dosarul "Strigoiul"
http://book-land.ro/Dosarul%20%22Strigoiul%22?filter_name=Dosarul

Până când ne vom revedea... te iubesc!
http://book-land.ro/Pana%20cand%20ne%20vom%20revedea...%20te%20iubesc!?filter_name=Pana+cand

Versuri (ne)serioase pentru pici glumeti
http://book-land.ro/EBOOKS/Ebook-ebook/Beletristica-eBook-Ebook/Versuri%20(ne)serioase%20pentru%20pici%20glumeti

Versuri pentru mai târziu
http://book-land.ro/EBOOKS/Ebook-ebook/Beletristica-eBook-Ebook/Versuri%20pentru%20mai%20tarziu

Toate cartile:
https://www.smashwords.com/profile/view/dmchiriac

«Stihuri melancolice»

Dragos Marius Chiriac este un fost ziarist ce a iubit intotdeauna lumea minunata a cartii. In 2012 a hotarat ca ar fi vremea sa incerce sa puna in paginile unor carti gandurile sale. Una dintre acestea, finalizata in 2016, este «Stihuri melancolice». Scriitorul noteaza in prefata volumului sau: «Suferintele morale sunt mai greu de suportat decat suferintele fizice. O rana a trupului poate – de cele mai multe ori – sa fie vindecata. Dar cand cineva a scrijelit vorbe urate in inima cuiva, atunci omul lezat este indurerat de-a pururi. Un asemenea chin sufletesc poate dura, uneori, si zeci de ani. Persoana lovita moral trece printr-un calvar, avand impresia ca are un vis urat. Parca o inghite Iadul si ajunge in partea cea mai intunecata a lui, in Tartar. Un canon la care o supunem inutil. Si starea aceasta se prelungeste infinit de mult. De cele mai multe ori, buzele noastre vorbesc fara rost. Un lung sir de cuvinte fugar rostite. Dureroase. Suntem superficiali, nedandu-ne seama ca ii facem pe cei dragi noua sa sufere. Chiar si pe un strain il putem lovi asa, doar de dragul de a castiga o oarecare batalie. Intr-un razboi pierd toti combatantii. Indiferent in ce tabara se afla. De multe ori, fara sa ne dam seama, jignim. Atacam sufletele de langă noi cu vorbe aiuristice. Si, de cele mai multe ori, punem patima in cuvintele grele pe care le rostim intr-o cearta. Oare ce rost au toate aceste torturi?

Meteahna aceasta o avem toti. Din pacate, nu reusim sa scapam de ea. Suntem flecari, palavragii. Vorbim aberatii. Barfim de dragul de a cleveti. Calomniem pentru a vedea lacrimile unei persoane pe care o uram din varii motive.

Am observat ca una dintre metehnele oamenilor contemporani este nerespectarea angajamentelor luate. Vorbele ce reprezinta promisiuni sunt doar vorbe spuse in van. Unora nu le mai pasa de ceilalti. Te aştepti ca un om sa te ajute, pentru ca ti-a fagaduit asta. Si – cand il intrebi civilizat ce a rezolvat – iti raspunde indiferent: „Am uitat”. Si-si cere scuze asa, ca sa spună ceva. Si schimbă vorba pentru a scapa cu fata curata. Stabilesti o ora si un loc de intalnire cu o persoana, iar aceea vine dupa vreo 60 de minute. Daca binevoieste „Maria Sa” sa vina.

Este greu sa uiti si, de cele mai multe ori, este greu sa ierti persoana care ti-a provocat supliciul. Poate ca timpul vindeca ceva din rana provocata, dar undeva – in strafundul sufletului omului atins de sageata otravita – tot ramane o cicatrice. Mica, dar ramane.

Poate ca ar fi vremea sa ne schimbam modul de actiune si atitudinile noastre fata de cei care ne inconjoara. Sa fim mai buni. Sigur, PERFECTIUNEA nu poate fi atinsa. Dar putem sa tindem catre ea. Catre o lume mai buna.

Am scris acest volum de versuri pentru cei singuri, pentru cei ce au suferit, sufera si vor suferi. In principal, de singuratate. In secundar, deoarece sunt loviti (sufleteste) de cei din jurul lor. Am compus stihurile gandindu-ma ca – si intr-o relatie de cuplu – un om poate fi si singur. Este ciudat ceea ce spun, dar real. La un moment dat, undeva, ceva se rupe. Nu mai este nimic asa cum era la inceputuri».

***

UNA DINTRE POEZIILE DIN CARTE:

FALSE INVINUIRI

Rautacios, chiar de dragoste te-am jefuit,

Cu reprosuri grele sufletul ti-am sfasaiat,

Si inima in patru vanturi ti-am imprastiat,

Nu-mi pasa ca te distrug in mod cumplit.

Fara pricini anume, aprig te-am calomniat,

Gelos, cearta o porneam cu glasul raguşit,

Crunt, cu urate vorbe, te loveam necontenit,

Urlam la tine ca dementul, eram desuchiat.

Pe carari ascunse umblam beat, dus si-aiurit,

Nervos soseam acasa si iarasi tipam infuriat,

Baguiam fleacuri din zori si pana-n asfintit.

Suferind cumplit, tu taceai. Eram contrariat,

Dar continuam sa clocotesc. Sunt un smintit,

Ca un fraier, din viata mea te-am concediat.

***

CAUTA, IN FORMAT EBOOK, DE ACELASI AUTOR:

„Pana cand ne vom revedea... te iubesc!”;

„Dosarul «Strigoiul»”;

„Versuri (ne)serioase pentru pici glumeti”;

„Versuri pentru mai tarziu”;

„Aventurile lui Mike, micul Pingu’ «Emperor»”

...si altele...