Roşia Montană, Minerit cu sau fără cianuri versus dezvoltare durabilă prin eco-agro-turism

De mai mult timp, autorităţile române de la nivel central şi local – indiferent de culoarea politică – au „oferit” locuitorilor din Roşia Montană o soluţie posibilă de a avea un trai decent prin reluarea activităţii de minerit în zonă. În general, ştiind că românii – în marea lor majoritate – sunt împotriva reluării acestei activităţi acolo – politicienii aflaţi în opoziţie s-au declarat contra exploatării aurului din comuna aflată în judeţul Alba. Şi asta, în aşteptarea unor alegeri (locale sau generale). Dar, cum ajung la putere, oamenii politici schimbă macazul. Victor Ponta a afirmat joi (6 octombrie 2011) – când era încă în opoziţie – că Proiectul Minier „Roşia Montană” „va fi în continuare blocat, pentru că nu toţi politicienii pot fi cumpăraţi, aşa cum e cumpărat preşedintele Traian Băsescu, cum sunt cumpăraţi alţii din toate partidele" (Evenimentul zilei, vineri - 7 octombrie 2011). Co-preşedintele Uniunii Social-Liberale (U.S.L.) se afla atunci la lansarea „Viziunii U.S.L. pentru mediu”. Actualul prim-ministru este în funcţie din 7 mai 2012. De atunci şi până acum a condus guvernele „Ponta nr. 1” şi „Ponta nr. 2”. Şi poziţia lui Victor Ponta faţă de exploatarea auriferă din Ţara Moţilor s-a schimbat. De, acum este premier. Are în mână „Puterea”. Sigur, există nuanţe ale declaraţiilor de acum faţă de declaraţiile din 2011. Hotnews.ro a publicat joi, 11 iulie 2013, un articol ce avea ca temă centrală o nouă poziţie a premierului vis-a-vis de investiţiile în cauză: „trebuie deblocat şi continuat proiectul Roşia Montană. Evident, cu respectarea cerinţelor de mediu”. „ Potrivit premierului, la începutul sesiunii parlamentare va fi finalizat proiectul de lege privind Roşia Montană”, spune ziarista Claudia Pîrvoiu în Hotnews.ro. În afară de „noile standarde de mediu”, Planul de Investiţii prevede „protejarea patrimoniului şi creşterea beneficiului statului român la 78% din ceea ce generează proiectul” – se arată într-un alt mijloc de informare. Deci miliardarii lumii (George Soros, John Paulson, Thomas Kaplan şi Beny Steinmetz) - implicaţi la nivel mondial (în special) în afaceri cu aur, diamante şi argint - au pus ochii pe aurul din Ţara Moţilor şi au şanse să investească doar 2,1 miliarde de dolari şi să câştige circa 7 (în total). Toţi au, prin diverse companii, acţiuni la „Gabriel Resources” (G.R.), care controlează „Roşia Montană Gold Corporation” (R.M.G.C). G.R. deţine la R.M.G.C. 80,46% din acţiuni, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” S.A. Deva (companie minieră aflată sub control de stat) avea în proprietate 19,31% din acţiuni, restul de 0,23% fiind acţionari minoritari. „Minvest” S.A. Deva a fost divizată recent, una din companii purtând numele de „Minvest Roşia Montană” S.A. Aceasta a preluat cele 19,31% din acţiuni ce le are Statul Român la R.M.G.C. „Minvest Roşia Montană” S.A. este în curtea Partidului Social Democrat (P.S.D.), angajaţii de acolo funcţionând în subordinea conf. univ. dr. Dan Şova. Acesta este un membru marcant al P.S.D şi actual ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine. Al doilea co-preşedinte U.S.L şi preşedinte al Senatului României, George Crin Laurenţiu Antonescu, spunea recent – în legătură cu Roşia Montană - că „exploatarea va trebui integrată într-o strategie naţională”. Acesta s-a referit şi la „nevoia foarte serioasă pentru oamenii din acest judeţ (Alba – n.a.), ca şi din întreaga ţară, de locuri de muncă, de dezvoltare, de industrie". Preşedintele Partidului Naţional Liberal a marşat pe nevoia (legitimă, de altfel) a unor persoane de a avea un loc de muncă. Bun, dar de ce neapărat minerit şi nu eco-agro-turism? De ce să distrugem mediul ca să primească România 19 miliarde de dolari (dacă-i va primi pe toţi Statul Român şi nu vor fi vărsaţi cei mai mulţi în conturile secrete ale unor politicieni) şi nu se dă voie la acesarea de fonduri europene pentru mici afaceri de familie ce au la bază dezvoltarea durabilă? Răspunsul clar se regăseşte în a doua parte a parantezei din întrebarea numărul doi. Doar 19% la nivel de ţară este rata de absorbţie a fondurilor europene. Legislaţia în domeniu este stufoasă, prea stufoasă pentru un mic investitor din Roşia Montană sau din altă zonă românească. Trebuie să completeze un tom de acte, de multe ori micul investitor fiind o persoană cu VIII-XII clase. El are o bucată de pământ pe care îşi poate construi o pensiune turistică, o mică fermă etc. Dar zona are nevoie de infrastructură. Şi „băieţii deştepţi” de la nivel central şi local nu sunt interesaţi ca aria aceea să aibă o infrastructură de un nivel ridicat. Ce aflăm de pe site-ul Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: „viitoarea politică de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013 se va concentra pe trei domenii, în conformitate cu cele trei axe tematice stabilite în noua reglementare privind dezvoltarea rurală: îmbunatăţirea competitivităţii pentru agricultură şi păduri; mediu şi peisaj rural; îmbunătăţirea calităţii vieţii şi diversificarea economiei rurale. O a patra axă, numită , bazată pe experienţa dată de iniţiativele comunitare , deschide noi posibilităţi pentru abordările locale ale problematicii dezvoltării rurale. Noua perioadă de programare oferă o posibilitate unică de a reorienta sprijinul dinspre finanţarea dezvoltării rurale la creştere, locuri de muncă şi sustenabilitate. Suma totală a Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate României este de 19,668 miliarde Euro, din care 12,661 miliarde vor fi alocate prin Fondurile Structurale în cadrul obiectivului „Convergenţă”, 6,552 miliarde Euro sunt alocate prin Fondul de Coeziune, iar 0,455 miliarde vor fi alocate Obiectivului „Cooperare Teritoriala Europeană”. Fraze stufoase. Oricum, ştim că nu toţi banii sunt alocaţi pentru zona agrară a României, ci doar o parte. Bun, suntem în 2013 şi ne întrebăm legitim „unde-s banii ăştia şi de ce nu au fost folosiţi (într-o măsură mai mare sau mai mică) pentru crearea de noi locuri de muncă în acea comună din Ţara Moţilor sau în cele adiacente?”. De ce privesc politicienii exploatarea auriferă ca o ultimă soluţie pentru redresarea economică a zonei, când măsurile de relansare economică se pot concretiza prin realizarea (în practică) de proiecte de infrastructură ce pot constitui baza unor mici afaceri de familie? Nu poţi construi o afacere în eco-agro-turism sau adiacentă dacă ai căi de acces puse la punct de daci sau romani şi modernizate (la un moment dat) doar în epoca de tristă amintire. Avem la dispoziţie bani europeni, dar nu-i folosim. Ne batem joc de viitorul zonei, dar şi de trecutul ei. Şi al nostru, al întregii Românii. Aceasta este linia politică actuală. Valorile naţionale nu mai contează. Acolo, „mineritul excesiv durează de peste 2.000 de ani”. Şi, totuşi, ce poate vedea un turist în Roşia Montană: un Muzeu al Mineritului, Cetatea Alburnus Maior, casele vechi (monumente de arhitectură populară), Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, Piatra Corbului, Piatra Despicată, Dealul Cetăţii, şteampurile, tăurile. Şi încă mai poţi asculta acolo poveştile bătrânilor despre morojniţe şi vâlve. Proiectul minier va distruge toate acestea. Dar şi micile afaceri eco-agro-turistice din comunele adiacente. Doar miliardarii lumii vor fi şi mai bogaţi: 8 milioane de uncii de aur şi 1.600 de tone de argint vor pleca la export. „Studiile făcute arată că - la o tonă de minereu excavat - se va obţine în jur de 1-1,5 grame de aur şi 7,5 grame de argint”, aflăm din presă. Un gram de aur este cotat zile acestea la 1.288,70 dolari/uncie (28-35 grame), iar argintul are o cotaţie de 0,6467 dolari/gram. Şi noi, aproape toţi românii, vom fi şi mai săraci. În bani, în natură, în istorie. Pierdem tot. Câştigă doar unii. Trădători de ţară cu conturi grase prin străinătăţuri.