În atenţia Consiliului Naţional al Audiovizualului

Pentru domnul preşedinte Răsvan Popescu

Domnule preşedinte,
În cadrul ştirilor din presa scrisă şi audio-video (televiziuni şi posturi de radio), diverşi ziarişti confundă noţiunile de fizică (partea de mecanică). Mai exact, confundă noţiunea de GREUTATE a unui corp cu cea de MASĂ a unui corp. De asemenea, mi-am dat seama că şi în exprimarea liberă a majorităţii românilor GREUTATEA unui corp este una şi aceeaşi cu MASA unui corp.
Exemplul 1: „Camionul, care avea o GREUTATE de o două tone, s-a răsturnat pe o Dacie şi a strivit-o”. Exprimarea corectă este , „Camionul, care avea o MASĂ de o două tone, s-a răsturnat pe o Dacie şi a strivit-o”. Precizare: tona este un multiplul kilogramului.
Exemplul 2: „Sacul cu cartofi avea o GREUTATE de cinci kilograme”. Exprimarea corectă este „Sacul cu cartofi avea o MASĂ de cinci kilograme”.
Exemplul 3: Recent am intrat într-o farmacie din Câmpina unde era un aparat medical electronic ce realiza diverse măsurători ale corpului uman. Una din măsurători se referea, evident în mod eronat, la „GREUTATEA corporală”, în loc de „MASA corporală”.
Cred că o mare parte din vină pentru aceste aberaţii o au jurnaliştii care au absolvit un liceu, chiulind (în clasa a IX-a) la lecţiile de fizică (partea de mecanică). Deoarece Consiliul Naţional al Audiovizualului este unica autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, cred că este bine să atrageţi atenţia directorilor/editorilor coordonatori din audiovizual în legătură cu aceste probleme.
Mai jos, vă demonstrez că am dreptate. În cazul în care consideraţi necesar, puteţi să discutaţi aceste chestiuni şi cu un profesor de fizică.

1. Un punct material este caracterizat numai prin MASA sa (exprimată în KILOGRAME). Deci, unitatea de măsură pentru masă este 1 kg (un kilogram). Un punct material este un corp cu dimensiuni neglijabile faţă de distanţele sale până la corpurile înconjurătoare. Punctul material se numeşte mobil dacă în calcule sau demonstraţii nu interesează masa acelui corp.
2. Deplasarea/distanţa dintre două puncte (x2-x1) se măsoară în metri (m).
3. Unitatea de timp/durata (t2-t1) se măsoară în secunde (s).
4. Viteza medie (vm) a unui mobil în mişcarea rectilinie este deplasarea ce corespunde unităţii de timp. vm = deplasarea/durată. Astfel, rezultă că unitatea de măsură pentru viteză este un metru pe secundă (1m/s).
5. Acceleraţia medie (am) a unui mobil în mişcarea rectilinie este variaţia vitezei în intervalul de timp. Variaţia vitezei (v2-v1) se măsoară în metri pe secundă (m/s). Intervalul de timp este t2-t1, măsurat în secunde (s). Deci am = variaţia vitezei/intervalul de timp. Înseamnă că unitatea de măsură pentru acceleraţie este un metru pe secundă la pătrat (1 m/s*s).
6. O măsură a interacţiunii corpurilor este vectorul forţă. Corpurile care interacţionează exercită unul asupra celuilalt câte o forţă. Forţa (F) a unui corp este produsul dintre masă (m) şi acceleraţie (a). F = m*a. Am arătat mai sus că masa unui corp se măsoară în kilograme (kg), iar acceleraţia în metri pe secundă la pătrat (m/s*s). Astfel, forţa (F) se măsoară în newtoni (N). Mai clar, 1 N = 1 kg * 1 m/s*s. Newtonul este egal cu forţa care, aplicată unui corp cu masa de un kilogram (1 kg), îi imprimă o acceleraţie de un metru pe secundă la pătrat (1 m/s*s).
7. Acceleraţia gravitaţională (g) este orientată spre centrul unei planete. În cazul Pământului, g ≈ 9,8 m/s*s. Acceleraţia gravitaţională la nivelul mării şi la paralela 45 este g0 = 9,80616 m/s*s. În spaţiu, g = 10 m/s*s.
8. Forţa gravitaţională exercitată asupra unui corp de către un câmp gravitaţional (de exemplu, greutatea unui corp în câmpul gravitaţional terestru) este proporţională cu masa corpului. G = m*g, m fiind masa unui corp (exprimată în kilograme), iar g acceleraţia gravitaţională (≈ 9,8 m/s*s). Greutatea etalonului de masă de un kilogram (1 kg) - în câmpul gravitaţional normal dat de acceleraţia gravitaţională gn = 9,80665 m/s*s - este G = mg =1 kg * 9,80665 m/s*s = 9,80665 N ≈ 9,8 N.
9. Astfel, am demonstrat că NEWTONUL este unitatea de măsură pentru GREUTATEA unui corp, iar KILOGRAMUL este unitatea de măsură pentru MASA acelui corp.

Note: 1. Semnul de înmulţire este „* „. 2. Semnul „ ≈ „ înseamnă aproximativ egal. 3. „ s*s „ înseamnă secunde la pătrat. 4. Semnul de împărţire este „ / „.

Exemplu:
Poate că un exemplu clar ar putea să risipească îndoielile celor care nu cred că ceea ce spun este corect. Andrei se urcă pe cântar, iar scala arată 79,200. Asta înseamnă că Andrei cântăreşte (are o MASĂ de ...) 79,200 kilograme. Dacă dorim să aflăm cu ce forţă este atras Andrei către centrul Pământului (adică ce GREUTATE are el), atunci calculul ar fi următorul: G = m*g = 79,200 kilograme * 9,8 m/s*s = 776,16 N. Mai clar, Andrei are o MASĂ de 79,200 kilograme şi o este atras spre centru Pământului cu o GREUTATE de 776,16 newtoni.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă, aflăm următoarele:

1. Isaac Newton (născut la 4 ianuarie 1642, Woolsthrope, Grantham şi decedat la 31 martie 1726, Kensington, Londra) a fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi, în special, al mecanicii.

2. Greutatea unui corp este forţa cu care un câmp gravitaţional acţionează asupra corpului. De exemplu, greutatea unui corp aflat la suprafaţa Pământului este G = mg. G si g au semnul de vector, care este o sageata (orientata spre dreapta)pusa deasupra fiecareia din cele doua litere. Astfel, m este masa corpului, iar g (cu sageata pusa deasupra literei, sageata orientata spre drepta) este vectorul acceleraţiei gravitaţionale, orientat spre centrul Pământului şi cu valoarea standard de 9,80665 m/s² (valoarea reală depinde de poziţia geografică şi de altitudine). Ca orice forţă, greutatea se măsoară în newtoni (N) şi se poate determina cu un dinamometru.
În limbajul obişnuit se face uneori confuzia între greutate şi masă. Din punct de vedere fizic însă cele două noţiuni sînt distincte. Astfel, masa este o proprietate intrinsecă a corpului, un scalar care nu depinde de locul unde se află corpul, şi măsoară inerţia acestuia, adică tendinţa de a se opune schimbării stării de mişcare sau repaus atunci cînd i se aplică o forţă. În schimb, greutatea este o forţă care măsoară o interacţiune, în particular aceea dintre corpul a cărui greutate o măsurăm şi corpul care generează cîmpul gravitaţional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitaţional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiaşi obiect pe Lună.
Măsurări de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a acceleraţiei gravitaţionale. Aceasta depinde de latitudine, de altitudine şi de distribuţia locală de masă a scoarţei terestre. De aceea, cântarele care măsoară masa prin intermediul greutăţii trebuie să fie calibrate înainte de utilizare şi au precizia optimă numai în locul unde s-a efectuat calibrarea (problema se pune numai la cântarele cu precizie mai bună de 1%). Balanţele nu suferă de această limitare. Ele efectuează calibrarea în mod natural la fiecare măsurare, întrucât funcţionează prin compararea greutăţii necunoscute cu greutăţi cunoscute.

În speranţa că v-am convins să rezolvaţi problemele menţionate,
Cu respect,
Dragoş Chiriac
chiriac7@flash.ro