Cheile Oltetului

Zona face parte dintr-o rezervatie naturala protejata gorjeana (150 hectare). Puteti ajunge acolo pe DN 67, acesta facand legatura dintre municipiile-resedinte de judet Targu-Jiu (judetul Gorj) si Ramnicu Valcea (judetul Valcea) sau pe DJ 665 (Horezu-Vaideeni-Polovragi-Novaci-Bumbesti Jiu). In apropiere de comuna Polovragi (50 km de Targu-Jiu si 60 km de Ramnicu Valcea), exista un drum neasfaltat (pavat cu piatra marunta) ce se bifurca din cel asfaltat spre Manastirea Polovragi. Drumul (de circa 2 km) duce catre Pestera Polovragi si Cheile Oltetului. Cheile separa Muntii Capatinii de Muntii Parang. Turistul poate vedea aici diverse forme carstice si peste 400 de specii de plante, expertii spunand ca unele sunt chiar unice in lume. La intrarea in chei este un castan cu fructe comestibile. Varsta arborelui ocrotit a fost determinata la circa 400 de ani. Circumferinta trunchiului sau de este de 8 metri.

Sindrom “Coada de cal” - recuperare medicala

„Coada de cal” este – de fapt – un fascicul de nervi. Prin acest manunchi nervos (coccigian, sacral si lombar) se încheie maduva spinarii (vertebra L1). Coccisul este un os mic, triunghiular, aflat la extremitatea de jos a sacrumului. In limbaj popular, coccisului i se spune „noada”. Sacrumul este un os triunghiular format din 5 vertebre sudate si asezat in partea inferioara a coloanei vertebrale. Zona lombara este regiunea salelor. Aparitia sindromului „Coada de cal” poate avea cateva cauze. Le precizam fara a intra in detalii: „Stenoza de canal vertebral lombar”, „hernia de disc lombara” si „spondiloza lombara in stadii avansate”, infectii, leziuni traumatice, diverse tipuri de tumori, interventii chirurgicale eronate, imbatrinirea corpului uman s.a.m.d. Pentru a fi determinata aparitia sindromului si pentru o vindecare rapida si corecta, este necesar ca pacientul ce prezinta simptomele de mai jos sa se prezinte cat mai repede posibil la medicul de familie. De acolo, trebuie sa fie trimis de urgenta la un medic specialist in diagnosticarea afectiunilor precizate in paragraful nr. 2 si a sindromului despre care vorbim in articolul de fata. In caz contrar, recuperarea medicala poate fi extrem de dificila. Sunt afectate, in general, urmatoarele zone: fesiera, genitala si a coapselor. Simptomele sunt urmatoarele: a) dureri - de intensitate mica sau mare - localizate in zonele mentionate; b) pacientul simte ca una sau mai multe dintre zonele semnalate ii amortesc; c) bolnavul simte pe piele diverse senzatii, anormale, ce nu sunt dureroase, in schimb sunt neplacute. Vorbim despre furnicaturi pe piele, rigididate a pielii sau chiar acesta nu mai simte nimic in zonele precizate; c) pacientul schioapata; d) bolnavul este instabil in timpul mersului. Instabilitatea se agraveaza la deplasare si se amelioreaza la repaus; e) pierderea agilitatii si stare de slabiciune a unuia sau a celor doua membre inferioare (picioare). Disconfortul poate fi o durere moderata sau intensa; f) pacientul este constipat sau are diaree; g) bolnavul are greutati in momentul urinarii, cum ar fi: 1. urinarea este asociatata cu dureri si este înceata, 2. persoana urineaza des si simte – uneori - acut nevoia de a merge la toaleta, 3. pacientul nu poate sa-si goleasca vezica urinara, 4. pacientul urineaza in mod inconstient (fara sa aiba timpul necesar sa ajunga la o toaleta); h) tulburarile de dinamica sexuala pot ajunge – la barbati – pana la impotenta si – la femei – pana la frigiditate; i) dureri ale coapsei; j) spasme musculare; k) se pierde sensivitatea în zona anala si controlul fecal (adica pacientul scapa in mod inconstient materia fecala). Metodele principale de investigare ale Sindomului „Coada de cal” si ale cauzelor asociate sunt: scanarea medicala termografica si scanarea medicala ultrasonografica. Determinarile se fac exclusiv in cabinete specializate. Alte metode sunt: analizele medicale complete (de sange, de urina, de materii fecale etc.), pentru a exclude eventualele complicatii; rezonanta magnetica nucleara (RMN), tomografia computerizata (CT); mielograma; discografia; electromiograma s.am.d.; examen fizic. În general, doctorul cauta sa afle care sunt radacinile nervoase afectate. Dupa ce medicul a pus un diagnostic corect, acesta pune la punct o schema complexa de tratament. Planul difera de la pacient la pacient si are legatura cu evolutia in timp a afectiunii plus gravitatea bolii. Terapia presupune, la inceput, sedinte zilnice, apoi una pe saptamana pentru intretinere si finalizarea procesului de regenerare a zonelor afectate. Dupa un timp, pacientul va putea sa-si faca singur un program de exercitii fizice simple. Tratamentele acestei afectiuni şi ale bolilor asociate nu se realizeaza – in general - la domiciliu, ci sub supraveghere medicala stricta. Exceptie face tratamentul medicamentos, dar si acesta trebuie facut cu aprobarea medicului curant. Procedeele de vindecare sunt urmatoarele: Pentru „Spondiloza lombara”: A) infiltratii cu medicatii homeopate sub scanare medicala termografica; B) reflexoterapie; C) kinetoterapia (terapie prin miscare) combinata cu o anumita perioada de odihna; D) masaj medical. Pentru „Hernia de disc lombara”: E) tratament medicamentos (antiinflamatoare, relaxante musculare, antidepresive etc.) combinat cu perioade de odihna de cateva zile; F) nucleoplastia. Este o interventie simpla de 30 de minute, nedureroasa. Nu necesita spitalizare si nici repaus. Medicul specializat in radiologie interventionala non-vasculara realizeaza o intepatura la nivelul spatelui; G) interventie chirurgicala clasica; H) ozonoterapia presupune o interventie minim invaziva ce se realizeaza prin introducerea in organism a unei anumite cantitati de ozon. Terapia este are calitati dezinfectante, revitalizante etc.; I) autohemotrasfuzia presupune prelevarea de sange venos si tratarea acestuia cu ozon. Apoi, acest sange imbogatit ozonic este reinjectat in organism. Combinatia distruge microbii din corp. Procedura medicala dureaza cam 60 de minute; J) exercitii fizice sub supraveghere medicala (gimnastica medicala,); K) fizioterapie. Pentru „Stenoza de canal vertebral lombar”: L) metode de imobilizare a coloanei vertebrale; M) repaus, odihna; N) tratament medicamentos (antinflamatoare, relaxante musculare etc.); O) diverse exercitii fizice: mersul pe bicicleta statica, gimnastica medicala, kinetorerapie s.a.; P) tractia (intinderea cu blandete a coloanei vertebrale); R) interventia chirurgicala; S) fizioterapie (dupa o pauza de circa 3 luni de la interventia chirurgicala).

"Spondilita anchilozanta - recuperare medicala"

Spondilita anchilozanta (S.A., denumita si anchilopoetica) este o boala reumatismala. Conform studiilor, 0,1-1,2% din populatia unei tari sufera de S.A., mai frecvent indivizii de rasa caucaziana decat cei din alte rase. Afecteaza, de obicei, barbatul tanar (cu varsta cuprinsa intre 15 si 30 de ani) şi, mai rar, femeile. S.A. se poate declansa si mai tarziu de varsta de 30 de ani. Cauza exacta bolii nu este cunoscuta. Cercetatorii sunt de parere ca poate fi vorba despre un fond genetic „fertil” bolii. La acesta se adauga diverse infecţii (cu diversi microbi) sau stres multiplu care pot avea un rol determinant in declansarea maladiei. Bolnavul care sufera de S.A. poate simti o rigiditate la nivelul toracelui, dar si dureri mari. De asemenea, prezinta o durere lombara (în partea de jos a corpului ce suporta cea mai mare parte a masei corporale), dar şi pe partea de sus a spatelui (umeri, gat). Mai mult, lipsa de suplete in miscari in aceasta zona corporala poate să dureze de mai multe luni sau chiar ani. In general, articulatiile (mandibulei, membrelor superioare si inferioare, coapsele calcaiele etc.) sunt atacate de S.A. O alta chestiune importanta este aceea ca persoana suferinda simte o acuta „lipsa de aer”. O oboseala de moment (la efort fizic sustinut) sau chiar permanenta. Asta inseamna ca articulatiile zonei cuprinse intre gat si abdomen sunt intarite şi exista o limitare a expansiunii cavitatii toracale. În final, persoana cu spondilita va suporta un blocaj (partial sau total) la nivelul trunchiului, dar şi in alte parti ale corpului ei. Se poate afla daca un pacient are S.A. prin mai multe metode. Prima ar fi o determinare a existentei genei HLA-B27 (printr-o analiza de sange facuta la un laborator acreditat, de stat sau privat). Specialistii spun ca circa 90% din bolnavii de S.A. au HLA-B27 „prezent”, dar nu tuturor purtatorilor de HLA-B27 li se declanseaza boala. Sunt si alte analize de sange care pot ajuta la stabilirea faptului ca pacientul are S.A. O alta metoda ar fi vizionarea (de catre un medic medicina interna sau reumatologie) a radiografiilor coloanei vertebrale pentru verificarea schimbarilor produse de boala asupra întregii zone. Se mai impune efectuarea unui RMN si a unei tomografii computerizate, mai ales in stadiul inital al afectiunii. Atentie! Diagnosticul exact poate fi pus numai de catre un medic reumatolog cu experienta. Un medic de familie, unul de medicina interna, un expert in recuperare medicala etc. pot sa isi dea seama (poate) ca pacientul sufera de o boala reumatismala, dar nu au suficienta experienta in diagnosticarea exacta a S.A. De aceea, bolnavul poate sa urmeze un tratament gresit. O S.A. nedepistata la timp poate conduce si la decesul pacientului. Şi asta, deoarece apar (de obicei) diverse complicatii. La acest moment trebuie sa fac o precizare: autor acestui articol a fost diagnosticat cu S.A. în urma cu 5 ani (2007). Diagnosticul exact i-a fost pus de medicii reumatologi de la Clinica de Reumatologie si Medicina Interna de la Spitalul „Sf. Maria” din Bucuresti, unde exista un Centru de Cercetare in Patologia si Tratamentul Bolilor Reumatismale apartinand UMF „Carol Davila”. Alti medici, de diverse specialitati, nu au fost siguri pe diagnostic. Astfel, boala avansa fara a fi tratata corespunzator. Doar după ce prezenta S.A. a fost determinata cu precizie, s-au putut lua decizii cu privire la tratamentul adecvat. Din pacate, boala este „pe viata”. Adica nu poate fi vindecata. Totusi, se pot gasi metode pentru calmarea durerilor si inflamatiilor, pastrarea unei mobilitati adecvate in vederea ducerii unei vieti cat de cat active s.a. Un tratament este cel medicamentos (luat cu aprobarea medicului reumatolog) cu antiinflamatoare (diverse pastile): Arcoxia, Celebrex, Ibuprofen, Diclofenac s.a.m.d. Un altul (luat tot cu aprobarea medicului reumatolog) este cel biologic, denumirile comerciale fiind: Humira, Enbrel, Remicade etc. Recuperarea medicala poate fi facuta prin mai multe metode. O metoda recomandata este practicarea unor sporturi (cu aprobarea medicului curant). Acestea sunt: inot, tenis de camp, tenis de masa, mersul pe bicicleta normala sau/si pe cea ergonomica, alergari diverse, badmington, golf, baschetul (dar doar aruncarile simple la cos). Se evita cele de contact sau cele care presupun alte riscuri de accidente. In general, se vor ocoli competitiile sportive pentru a nu exista modificari (prin diverse raniri) ale trunchiului, membrelor etc. Se recomanda ca pacientul sa nu care greutati mari si intr-un mod excesiv. In caz contrar, se poate ajunge la „un blocaj al spatelui”, acesta durand mai multe ore sau zile. Sau, in cel mai rau caz, vertebrele unite intre ele se pot fractura usor. In aceasta situatie pot sa apara complicatii care se pot rezolva doar chirurgical, evident cu un grad mare de dificultate al operatiei practicate de medicii specializati in chirurgia coloanei vertebrale. Trebuie sa se evite consumul de carne, lactate, conserve si condimente. Specialistii spun ca bolnavii de S.A. trebuie sa consume alimente ce au vitamina E, dar şi brocoli (vitaminele A si C plus fier si calciu), spanac (potasiu, magneziu, antioxidanti etc.), capsuni (vitaminele C si B), afine (A, B1 si 2, C, E plus antioxidanti) si nu numai. Este necesar ca bolnavul sa-si pastreze greutatea corporala in limitele normale precizate de specialistii nutritionisti. In caz contrar (ingrasare), pacientul va urma un regim de slabit aprobat de un expert in domeniu. Fumatul trebuie sa fie evitat, ca si consumul de alcool in exces. Cel diagnosticat cu S.A. va purta incaltaminte usoara si comoda, iar hainele nu trebuie sa aiba o masa totala mare. Si asta, pentru ca acestea apasa asupra coloanei vertebrale (in special cele groase, de iarna), dar si a muschilor care o sustin. Cel ce are S.A. trebuie sa doarma pe un pat cu saltea de duritate medie sau mai tare (eventual fara arcuri) si fara perna pentru a nu exista o anchiloza a coloanei vertebrale. Evident, nu trebuie sa faca excese (ca timp) in a sta repaus, dar nici sa fie intr-o miscare continua. Este necesar ca sa aiba o pozitie corecta in pozitia sezand sau in timpul mersului. În functie de gravitatea bolii, se recomanda urmarea unor cursuri de managementul durerii si de evitare a stresului; kinetoterapia; masaj terapeutic; fizioterapie, reflexoterapia; presopunctura si/sau terapia Bowen; folosirea sistemului cald-rece pentru calmarea durerilor; acupunctura; diverse alte terapii naturiste; terapii multidisciplinare (combinatii de terapii) etc. Kinetoterapeutul poate sa recomande pacientului diferite miscari de gimnastica medicala pentru intarirea muschilor trunchiului. Acesti muschi tin in pozitie normala coloana vertebrala si pot sustine, alaturi de alti muschi, greutatea corpului. Prin marirea rezistentei lor se reduce riscul de ranire si se micsoreaza pericolul aparitiei coloanei anormal curbate sau deformarea si mai mult a acesteia (acolo unde este cazul). Masajul terapeutic (dar nu in exces) partial al spatelui este folosit pentru evitarea contractiilor involuntare bruste (si violente) ale unor grupe de muschi. Masajul terapeutic poate consta si în diverse intinderi (moderate) in lungime ale corpului. Acupunctura poate fi o modalitate de scadere a durerilor lombare. Totusi, in acest caz nu toate rezultatele studiilor sunt favorabile acestei terapii. Evitarea stresului si managementul durerii pot fi realizate prin educarea bolnavului. Acesta poate sa practice Yoga, Qigong, Tai Chi Chuan etc. Chiar daca boala s-a instalat, sanatatea poate fi intarita prin diverse exercitii specifice ale acestor metode de terapie si nu numai. La un moment dat, se ajunge in situatia in care afectiunea este tinuta sub control. In plus, aceste arte stravechi orientale ajuta si la marirea (redobandirea) capacitatii respiratorii prin respiratie profunda, capacitate pierduta prin blocajul semi-complet al cavitatii toracale. Tratamentul reflexoterapeutic se concentreaza pe combaterea inflamatiilor, pe eliminarea toxinelor din organism si pe stimularea zonelor articulare afectate. În diverse stadii ale bolii, exista mai multe scheme de tratament. Terapia Bowen se bazeaza pe faptul ca – atunci cand corpul este intr-o stare de relaxare totala – acesta se poate autovindeca. Terapeutul, prin cateva miscari aplicate corpului, ii transmite organismului anumite comenzi ce pot declansa aparitia „Doctorului Interior” al fiecarui individ in parte. Secretul este ca – în timpul sedintei de 30-40 minute - bolnavul sa se destinda, sa alunge stresul interior pentru ca organismul sa se autoechilibreze. Bolnavii cu afectiuni reumatismale inflamatorii (deci si cei cu spondilita anchilozanta) pot beneficia de tratamente in domeniul recuperarii medicale in diverse statiuni balneo-climaterice: Felix, Govora, Herculane, Calimanesti-Caciulata s.a.md. Atentie! Chiropractica/osteopatia este o tehnica in care terapeutul manipulează vertebrele cervicale, lombare si toracale (dar si alte zone corporale) prin diverse apasari, torsiuni, tractiuni etc. Fiind o tehnica ce face parte din medicina alternativa, bolnavul trebuie sa discute cu medicul curant inainte de a lua decizia sa mearga la un astfel de terapeut. Tehnicile folosite ar putea sa ii cauzeze diverse probleme de ordin osteo-articular.

„Cum aleg salteaua potrivita?”

O zi perfectă debutează cu un somn de noapte reconfortant. Şi asta, pentru a ne putea reface energia după ziua trecută şi stresantă petrecută – de cele mai multe ori - la serviciu, oricare ar fi munca depusă. Modalitatea folosită de fiecare dintre noi pentru a ne odihni este foarte importantă. În mod normal, o treime din viaţă ne-o petrecem dormind. Această formă de repaus ne ajută să ne „încărcăm bateriile” pentru a fi în formă în vederea desfăşurării activităţilor zilnice următoare. De obicei, acestea – mai ales într-un secol al vitezei sporite - au o încărcătură importantă de stres. Astfel, ne întrerupem temporar îndelednicirile de zi cu zi pentru refacerea şi întărirea forţelor proprii (fizice şi intelectuale). Odihna prin somn poate fi realizată ziua sau, mai ales şi mai important, în timpul nopţii. După o noapte de odihnă în condiţii normale (minim 8 ore de somn, linişte, temperatură optimă, o saltea potrivită), randamentul persoanei va fi maxim. În timpul somnului, cele mai multe funcţii ale organismului suferă un proces de regenerare. De aceea, medicii recomandă ca pauza de odihnă să se desfăşoare în condiţii adecvate. Printre modalităţile necesare unui somn odihnitor se regăseşte, evident, şi necesitatea găsirii unei saltele potrivite. Şi, astfel, apare dilema alegerii: „saltele ortopedice”, „saltele ieftine”, „,saltele second-hand” sau oricare alt tip de saltea? Ideal ar fi ca să fie combinate primele două variante, dar fără a face rabat de la calitate. Unii îşi aleg la întâmplare salteaua pe care dorm. Şi fac o greşeală gravă, care va fi sancţionată cel târziu peste câţiva ani de corpul acestora. Nu de alta, dar vor apare dureri crunte ale gâtului, de spate, ale membrelor inferioare sau superioare etc. Şi un consult la un medic de specialitate costă. Mulţi bani. Iar, uneori, un pacient nu poate fi recuperat perfect după ce a „dormit” multe nopţi în condiţii improprii. În plus, pot să apară afecţiuni şi mai grave ale corpului uman. De fapt, ce este o saltea? Conform dicţionarelor, este un obiect realizat dintr-un de sac de pânză, de material plastic ş.a.m.d. în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată etc. sau care se umple cu aer și care se așează pe pat (pentru a forma un așternut moale). Sigur, aceasta este cea mai simplă definiţe a unei saltele. De fapt, o saltea este un complex de materiale şi produse – îngemănate ingenios între ele – pentru a forma un tot unitar ce îi conferă unui corp uman confort sporit în timpul odihnei. Spunem asta deoarece modul prin care se confecţionează o saltea evoluează de la o zi la alta. Materialele şi tehnicile de realizare a saltelelor sunt perfecţionate continuu. Gândind logic, doar o saltea de calitate superioară ne poate ajuta să avem un confort maximizat pentru un somn „executat” corect. Un produs bun poate să susţină coloana vertebrală într-o poziţie naturală. De asemenea, ea poate elimina toţi posibilii centri de presiune prin susţinerea cât mai aproape de perfecţiune a formei corpului uman. În caz contrar, unele dureri de spate pe care le aveţi dimineaţa pot fi rezultatul unei alegeri nefericite a saltelei. În acest mod, corpul dumneavoastră vă transmite că trebuie să schimbaţi salteaua. Cu una tare sau moale, dar care să vă asigure suportul necesar unui somn normal. O saltea de rigiditate medie este salteaua „Clasic cu arcuri, de înălţime (grosime) 20 cm”. Mai mult decât atât, în timpul odihnei toţi muşchii trebuie să fie relaxaţi. O saltea cumpărată „la mâna a doua” nu poate asigura un astfel de confort. Şi asta, deoarece ei i s-a imprimat deja forma unui alt corp, cu dimeniuni diferite faţă de cele ale noului proprietar. Mai mult, în cazul unei saltele vechi, cu arcuri, acestea pot avea diverse defecte. Saltelele ortopedice ce conţin arcuri de tip Bonell vă pot ajuta să obţineţi o odihnă optimă. Vorbim despre arcuri ce au fost tratate termic pentru a se obţine o rezistenţă cât mai lungă (chiar şi peste 10 ani) a sârmei confecţionate din oţel-carbon. O perfectă siguranţă de funcţionare. Înălţimea unui arc poate varia, ca şi diametrul acestuia (44 – 85 cm). Sârma unui arc are o grosime normală de circa 2,2 mm şi sârma din oţel carbon dintre arcuri este groasă de 1,2 mm. Marginea standard antilăsare din poliuretan are densitatea de cam 28 kg/mc. Se pot găsi şi variante cu margini antilăasare şi mai dure. Un tip de saltea ce conţine arcuri de tip Bonell este salteaua „Clasic cu arcuri, de înălţime (grosime) 20 cm”. Lăţimea şi lungimea pot fi variabile, în funcţie de dimensiunile corpului uman ce se va odihni pe acea saltea. O saltea bună poate să ajute şi la menţinerea, în timpul odihnei, a temperaturii normale a corpului de circa 37 grade Celsius. Conform specialiştilor, această temperatură variază de la 36,5 grade Celsius (dimineaţa, în apropierea orei 03.00) şi 37,2 grade Celsius (seara, pe la ora 18.00). Eventualele frisoane care apar în timpul nopţii (din cauza unei expuneri la o temperatură joasă) pot conduce la trezirea persoanei la o anumită oră din acea noapte. Astfel, pot să apară două situaţii neplăcute. Prima este că omul respectiv nu mai poate să adoarmă până la ora când sună ceasul. Sau pierde câteva ore pe noapte... „numărând oi” în aşteptarea lui... Moş Ene. Ca atare, nici somnul, per total, nu este odihnitor. Rezultatele negative ale acelei situaţii nu se văd doar a doua zi, ci chiar şi pe parcursul a două sau chiar trei zile viitoare. Lipsa somnului afectează sistemul nervos central, capacitatea de atenţie, memoria, viteza de reacţie etc. Apar crize de furie şi tulburări de comportament. O noapte pierdută nu se recuperează repede. Pentru un adolescent, o noapte nedormită se poate recupera în trei dormite şi în care trezirea se face în mod natural (după 9-10 ore de somn profund). Potrivit cercetătorilor, un adult poate recupera o noapte nedormită în alte 10 în care somnul este odihnitor. Dar dacă salteaua este aceeaşi şi de calitate slabă... A doua este faptul că poate să se instaleze – chiar şi în locuinţă - o formă de hipotermie. Şi asta, în nopţile în care în camerele de odihnă nu este asigurată (din diverse cauze) o temperatură corectă pentru somn (18-20 grade Celsius). Hipotermia poate fi uşoară sau severă, cu consecinţe mai grave asupa unui copil sau asupra unui vârstinc. Hipotermia poate conduce la pierderea lucididăţi sau chiar la deces, în cazul unei pierderi accelerate a căldurii corporale. Un somn desfăşurat în condiţii de temperatură normală poate linişti şi mintea umană. Astfel, el poate avea şi un rol de calmant. Astfel, o saltea corect realizată poate asigura un somn normal. Una dintre saltelele recomandate în acest caz este cea ortopedică de tip „Clasic cu arcuri, de înălţime (grosime) 20 cm”. Aceasta – beneficiind de un înveliş din material de tip jakart - oferă flexibilitate fluxului termic, dăruind confortul necesar corpului dumneavoastră. O saltea (ca, de altfel, şi o cameră de odihnă) trebuie să fie nouă, curată şi aerisită. Motivul principal este acela că trebuie redus mediul propice în care se dezvoltă alergenii formaţi în praful din casă sau în cel din saltea şi nu numai. În continuare, vorbim despre acarieni şi excrementele lor, căpuşe, mucegai etc. Acarienii sunt nişte „animăluţe” microscopice parazite, deloc simpatice, care pot fi purtătoare de germeni ai unor maladii grave. Cam 20.000 „locuiesc” într-un gram de praf. Se hrănesc cu pielea „cojită” de pe corpul oamenilor şi animalelor (chiar şi cele de casă), în timpul procesului zilnic de regenerare a epidermei. Trăiesc în locuri umede (60-80%), călduroase (circa 20-25 grade Celsius) şi ascunse vederii razelor solare. Concentraţia cea mai mare (cam 95%) de acarieni se găseşte în saltele, perne, pilote, pături, plăpumi. În principal, în saltelele vechi se găsesc colonii mari de acarieni. Căpuşele se înfig în pielea umană şi se hrănesc cu sângele supt din corpul pe care îl parazitează. O boală transmisă de căpuşă poate fi şi encefalita (o inflamaţie acută a ţesutului nervos cerebral). Astfel, de la o simplă înţepătură pot să apară: febra, durerile de cap, paraliziile etc. O saltea cumpărată sau primită cadou „la mâna a doua” poate fi un teritoriu propice înmulţirii căpuşelor. Mucegaiul este un strat de ciuperci care se instalează pe diverse obiecte umede. Sunt cunoscute cam 270 de specii de mucegai instalat în locuinţe. Şi acesta poate provoca boli grave: dureri de cap, alergii, astm, depresie, iritaţii etc. Copii pot avea probleme mari de sănătate dacă sunt expuşi în mod repetat la mucegaiuri. Pentru ei, cumpăraţi o saltea de tip „Noroc Ortopedică 90x200 cm”, cu înălţime de 18 cm. Este confecţionată dintr-o plasă de arcuri bitronconice Bonell. Fiecare arc are 5 inele. Sârma de oţel-carbon are 2,2 mm, Rezistenţa (elasticitatea îndelungată) sârmei la diverse şocuri este dată de tratarea termică cu diverşi curenţi de înaltă frecvenţă. Mai multe sârme elicoidale (1,4 mm) leagă între ele arcurile, conferindu-i o rezistenţă sporită la diverse tipuri de mişcări. Evident, vorbim şi despre săriturile repetate în pat ale juniorilor în timpul unor ore nebunatice de joacă. Salteaua „Noroc Ortopedică 90x200 cm” este rigidizată perimetric cu un burete de densitate mare, Sistem Box, bordurile din poliuretan având secţiunea de 90x50 mm. Astfel, nu este permisă deformarea acesteia. Pe întreaga suprafaţă este pus un material textil matlasat. Rigiditatea este de tip moale. O saltea veche poate conţine astfel de „animăluţe” descrise mai sus sau ciuperci microscopice, păr de animale, fibre textile, diverse particule căzute din alimentele consumate în pat etc. Folosirea unei astfel de saltele poate să conducă la alergii. Simptomele sunt, în general, următoarele: 1. Pe piele poate să devină vizibilă o roşeaţă, dar şi diverse mâncărimi intense sau eczeme/leziuni. 2. La ochi sau în jurul lor pot să apară mâncărimi, înroşiri, lăcrimări sau conjunctivită. 3. Nasul se poate înfunda şi se ivesc deja dificultăţile de respiraţie generate de rinite sau sinuzite. De asemenea, cavitatea nazală poate să conţină diverse secreţii. Mirosul poate să scadă, iar strănuturile pot fi dese. 4. Tusea poate să fie iritativă chiar şi productivă, conducând la apariţia bronşitei. Respiraţia şuierătoare poate demonstra că s-a instalat astmul. „Animăluţele” despre care vorbeam mai sus şi excrementele lor ajung în nas, în ochi sau gât prin mişcările de întoarcere a corpului în timpul somnului. Prin acele mişcări, ele se deplasează către partea superioară a saltelei şi chiar depăşesc acea limită. În cazul în care se constată apariţia acestor simptome, o „plimbare” nedorită până la un medic alergolog este mai mult decât necesară. Tot în acest caz se impune şi schimbarea saltelei, dar şi a pernei. Salteaua nouă (ca şi perna încă nefolosită sau pătura/plapuma neutilizată încă) poate fi îmbrăcată în nişte huse (cum ar fi microair pristine) care blochează (în proporţie de 99,87%) accesul alergenilor spre corpul uman. Microair pristine permite trecerea aerului şi poate asigura protecţie permanentă faţă de bacterii sau mucegaiuri. Alte tipuri de saltele ortopedice Clasic sunt şi următoarele: 1. „Saltea ortopedică Clasic cu arcuri 200x140x20 cm”. Mai clar, lungimea este de 200 cm, lăţime 140 cm şi grosimea este de 20 cm. Rigiditatea este medie. 2. „Saltea ortopedică Clasic cu arcuri 200x160x20 cm”. Adică lungimea este de 200 cm, lăţime 160 cm şi grosimea este de 20 cm. Rigiditatea este medie. În rest, caracteristicile sunt la fel ca la salteaua ortopedică de tip „Clasic cu arcuri, de înălţime (grosime) 20 cm”. Alte tipuri de saltele ortopedice „Noroc” sunt şi următoarele: a. Salteaua „Noroc Ortopedică 140x200 cm”. Bordurile din poliuretan au secţiunea de 140x50 mm. b. Salteaua „Noroc Ortopedică 160x200 cm”. Bordurile din poliuretan au secţiunea de 160x50 mm. În rest, caracteristicile sunt la fel ca la salteaua ortopedică de tip „Noroc Ortopedică 90x200 cm”.

Muzeul Memorial "Constantin şi Ion Stere"

Este situat în apropiere de Ploieşti, în Parcul Bucov. Programul de vizitare: Marți-Duminică 9.00 -17.00, Luni: Închis. Tarif: 3 lei individual şi 2 lei grupuri. Informaţii despre patriotul român cu origini basarabene Constantin Stere găsiţi aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stere. Informaţii despre muzeu găsiţi aici http://www.histmuseumph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=75&Itemid=63.

Parcul Memorial "Constantin Stere"

Este situat în zona Bucov, în apropiere de Ploieşti (jud. Prahova), România. Pe Drumul Naţional 1B, km. 11+535. Linia de autobuz 40B face legătura între Centrul Ploieştiului (Hale Catedrală) şi parc. Se poate ajunge în apropiere şi cu unele curse private de microbuz sau cu automobilul personal. Este o zonă superbă. Are pădure, lac, flori, debarcader cu bărci, grădină zoologică, locuri de joacă pentru copii, manej, loc de pescuit, Muzeul "Constantin şi Ion Stere", fostul ştrand Bucov etc. Aici vin mirii cu miresele lor ca să facă şedinţe foto înaintea sau după cununia religioasă. Există şi câteva terase şi chioşcuri de unde vă puteţi achiziţiona diverse produse. Sunt şi grătare amenajate special pentru turiştii de week-end. În parc se organizează diverse evenimente culturale sau concerte. Puteţi vizita şi Aleea Scriitorilor. În general, este curat. Totuşi, unele zone din pădure nu sunt amenajate. Sunt pline de gunoaie şi puteţi da nas în bot cu diverşi câini ce umblă liberi prin zonă.