Chestii de pe net

1) Oricat de ocupati ati fi, cititi aceste randuri si dati mai departe tuturor cunoscutilor si colegilor! S-a intamplat la Paris de curand, dar se poate intampla oriunde si oricand. Cu cateva saptamani in urma, intr-o sala de cinema, o persoana a simtit ca o inteapa ceva in momentul cand s-a asezat pe scaun. Cand s-a ridicat sa vada ce este, a vazut un ac infipt in scaun cu un bilet alaturat pe care scria: "Tocmai te-ai infectat cu HIV". Centrul pentru Controlul Bolilor (din Paris) raporteaza multe intamplari similare petrecute recent si in alte orase. Toate acele testate erau HIV Pozitiv. Centrul raporteaza, de asemenea, ca s-au gasit ace la bancomatele publice, in locul pe unde ies bancnotele. Noi rugam pe toata lumea sa fie extrem de precauta in astfel de situatii. Toate scaunele/locurile publice trebuie sa fie bine cercetate, cu vigilenta si precautie, inainte de a fi folosite. O inspectie vizuala atenta, va fi deajuns. In plus, va rugam sa trimiteti mai departe acest mesaj familiei si tuturor prietenilor pentru a-i avertiza despre acest potential pericol. Un medic a povestit o intamplare asemanatoare suferita de unul dintre pacientii sai, la Priya Cinema din Delhi. O tanara a suferit acelasi accident la film. Biletelul atasat acului avea mesajul: "Bine ai venit in familia HIV". Desi medicul a explicat familei fetei ca va dura 6 luni pana cand virusul va deveni destul de puternic si ca o victima poate supravietui 5-6 ani, fata a murit in 4 luni, probabil mai mult din cauza socului. Cu totii trebuie sa fim foarte precauti in locurile publice.

2) Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare. Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i: Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

3) Codul PIN invers! Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din Bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. De exemplu, in cazul in care codul este 1234, introdu 4321. Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar - fara sa stie jefuitorul - politia vine imediat in ajutorul tau. Din pacate, se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu o cunosc.

4) Organigrama in firmele romanesti:
Patronul - De obicei, un tip care a furat ceva de la stat. Copos, Becali, Voiculescu au corespondenţi la un nivel mai mic peste tot în România. A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii. Acum are success, bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă business-ul.
Directorul - A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu subalternii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200€ pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul “lasă bă că avem loc”. Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo.. Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri, tastaturi şi mouse-uri pentru computerele angajaţilor.
Preferă să plătească 300 € rata la maşina angajatului + benzină, decât să îi mărească salariul cu 200€.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chifelele sale şi angajează juniori uşor impresionabili. Consideră că e de datoria lui să aibă o amantă, indiferent dacă soţia e urâtă sau frumoasă.
Echipa de vânzări – ei se cred cei mai mari şi mai tari din firmă. La orice răspund cu “dacă nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la berile cu colegii de suferinţă. De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea. Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că - şi aici citez - ”sunt clienţii mei”.
Contabilele - sunt nişte doamne ne..te de ani de zile. Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate. “La ce îţi trebuie adeverinţa? Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi. Tu nu ştii că am treabă?” Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că Solitaire nu se joacă singur. Odată trecute de 40 de ani, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează de rup barurile...
Fetele de la Marketing/PR - au făcut cel puţin o facultate si au vise mari. Declară - în orice împrejurare, chiar şi neîntrebate - că anii ‘50 au fost cei mai grozavi din punct de vedere al publicităţii. Îşi doresc să lucreze într-o agenţie de advertising, unde să mute munţii cu ideile lor, de obicei creţe. Fac front comun cu p…le de la vânzări şi se plâng în grup - când ies seara în oraş - pe diverse teme. Îşi sincronizează ciclul şi au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le bagă în seamă, pentru că e plictisit de sclifoselile lor. Vacanţele în străinătate şi poză cu manelistul în background pe calculator şi telefon sunt obligatorii!